Stramosul ginului este o potiune din ienupar care se vindea in farmaciile din Olanda. Descoperit de soldatii englezi in timpul Razboiului Olandez de independenta, el a fost numit la vremea respectiva “Curajul olandez” (Dutch courage), pentru ca le dadea curaj in lupta. De atunci a ramas o bautura populara mai ales in Olanda si in tarile anglo saxone.
Numele de gin vine de la cuvantul “jenever” (ienupar in olandeza). In secolul al 18 devenise o bautura mai populara decat berea in Anglia, doar londonezii consumand cam 50 de milioane de litri pe an. Ginul a ajuns in America o data cu primii colonisti. Fiind un alcool simplu de produs, el era facut in mai toate gospodariile, de unde si expresia “bathtub gin” (bautura facut in casa, ad literam “in cada”). Astazi este folosit mai degraba in cocktailuri in combinatie cu ingrediente care sa-l mai indulceasca – de pilda apa tonica sau vermutul.
Tipuri de gin:
London Dry gin – cel mai intalnit, folosit in majoritatea cocktailurilor pe baza de gin
Old Tom gin, Plymouth gin, Sloe gin – versiuni mai dulci sau mai aromate, care se pot bea si nemixate
Dutch gin – ginul original, care poate fi baut simplu si este facut dupa un procedeu de distilare asemanator whisky-ului. Ginul olandez este fie alb si mai light, fie auriu si aromat, dupa ce a fost pus la invechit in butoaie de stejar