În partea noastră de lume când vorbești despre Martini te gândești la băutura aceea dulce-amăruie pe care părinții noștri o serveau înainte de masă cu două-trei cuburi de gheață și o felie de lămâie. Martini este Vermutul cu “V” mare și notorietatea lui ca și brand este pe măsura celor 200 de ani și mai bine de existență. Coincidența face însă ca pentru americani, în special, Martini să fie de fapt numele unuia dintre cele mai cunoscute cocktailuri create vreodată. De altfel dacă vei căuta acest nume pe Google vei descoperi această rețetă pe locul doi în topul rezultatelor. “Un cocktail făcut din gin și vermut, garnisit cu o măslină sau/și cu o coajă de lămâie”. Și de aici o serie întreagă de istorii, detalii tehnice și referințe culturale care se referă toate la Cocktailul cu “C” mare, pentru care lumea a inventat și un pahar special, numit generic fie “pahar de cocktail”, fie “pahar pentru martini”. Motivul adorației pentru această rețetă îl reprezintă legendele care circulă pe seama ei și industria filmului care abundă de secvențe devenite între timp clișeu. Știm cu toții licoarea aceea translucidă servită într-un pahar conic cu picior, foarte delicat, în care plutește invariabil o măslină. Și într-un flashback rapid prin amintiri sigur vom regăsi măcar o imagine din filmele cu James Bond în care spionul nostru nu uită să menționeze de fiecare dată “Shaken, not stirred” (amestecat în shaker, nu cu lingurița). Însă eroul cărților lui Ian Fleming preferă de fapt votca martini, un amănunt care este trecut deseori cu vederea. Și ca să fim exacți până la capăt rețeta lui de suflet, pe care Fleming o pomenește în volumul “Casino Royale” este de fapt și cu gin și cu votcă: “trei măsuri de gin Gordon’s, una de votcă și o jumătate de măsură de Kina Lillet (un aperitiv franțuzesc)”. Întâlnirea dintre ingrediente în rețeta de Martini se produce într-o proporție care diferă după gust. Teoretic amesteci o parte de vermut cu două de gin și cu multă gheață, însă unii preferă doar să ungă paharul cu vermuth, iar alții preferă dry martini în locul vermutului obișnuit, mai dulceag. De asemenea modul de preparare nu este întotdeauna același. Unii îl vor amestecat în pahar laolaltă cu cuburile de gheață, iar alții, după metoda consacrată de Bond, și-l doresc preparat în shaker și strecurat în paharul de cocktail. După mine, ceea ce contează cu adevărat este ca această băutură să fie foarte rece. Pentru asta trebuie să ții paharele o jumătate de oră în congelator. Eu prefer acest cocktail mai sec de aceea ung practic paharul cu vermut și-l scurg apoi în shakerul plin pe jumătate cu gheață, laolaltă cu ginul sau cu votca. Amestec shakerul până simt că s-a răcit foarte bine, strecor băutura în pahar și mai adaug un strop de vermut ca să-i simt savoarea la prima înghițitură. La final iau o bucată de coajă de lămăie pe care o îndoi până crapă puțin și o las să cadă în pahar.