La început era doar băutura marinarilor. De aproape cinci secole este una dintre cele mai răspândite băuturi din lume. Iar gustul său simplu s-a rafinat în timp și a căpătat noi și noi arome. A apărut pe plantațiile de trestie de zahăr din Caraibe, în secolul al 15-lea, după ce coloniștii europeni au transportat trestia de zahăr în Indiile de Vest. Destul de repede a devenit foarte popular, mai ales în America, unde a fost pentru o vreme chiar monedă de schimb în comerțul cu sclavi. În Europa a fost adus de către marinarii englezi, după ce Jamaica a devenit colonie britanică. Aceștia înlocuiseră tradiționalul brandy cu noua băutură care era mai ieftină și mai ușor de obținut. Mult timp a rămas o băutură vulgară, pomenită des mai ales în romanele de aventuri cu pirați. Astăzi romul este produs în multe locuri, din Insulele Mauritius până în Madagascar sau Guyana și a devenit o băutură rafinată, cu standarde de maturare comparabile cu ceea ce întâlnim la whisky sau coniac. Romul este produs prin fermentarea melasei cu apă. Substanța obținută prin prelucrarea trestiei este lăsată să fermenteze o zi pentru romurile mai light și câteva săptămâni pentru cele mai puternice sau mai aromate. Amestecul fermentat de melasa și apă este distilat fie în coloane de distilare, fie în alambicuri tradiționale asemeni coniacului sau whiskyului. După distilare, romul poate ajunge în butoaie de stejar sau în tancuri de inox. Căldura de la tropice evaporă o parte din el, ajungând la cantități pierdute de 10% pe an, numite și “partea ingerilor”. Acesta este motivul pentru care foarte puține soiuri de rom din această zona ajung la vârste de învechire de 25 de ani, cum este romul de Guyana, considerat o raritate. Pentru a-i intensifica parfumul sau culoarea, producătorii pot introduce in procesul de blending ulterior caramel, mirodenii sau arome de fructe. Printre romurile nobile, lăsate la învechit mai mulți ani, pe care le puteți găsi și la noi se numără Pyrat, un amestec de diverse romuri produse în insulele Caraibe, lăsate la învechit până la 40 de ani, Appleton, cu o textură mătăsoasă și aromă persistentă de caramel, făcut pe o proprietate jamaicană care există de aproape 250 de ani și care este renumită pentru romurile sale, Santa Teresa, un rom din Venezuela cu un post gust pregnant cu arome de vanilie și nuci sau Zacapa, din Guatemala, cu un buchet foarte bogat și gust ușor dulceag.
Tipuri de rom:
Light – numit și silver sau white este foarte puțin aromat și este folosit mai degraba în cocktailuri. Numele său te poate induce în eroare pentru că romul alb are cea mai mare concentrație alcoolică de fapt.
Gold – romul învechit în butoaie de lemn cel puțin trei ani. Este uneori “îmbogățit” cu caramel.
Spiced – un rom închis la culoare, obținut de cele mai multe ori din cel gold, amestecat cu diverse mirodenii
Dark – învechit cel puțin șase ani, are o aromă foarte puternică și o concentrație alcoolică ceva mai mică.
Regula pana mai ieri era una și simplă: cu cât este mai închis la culoare cu atât este mai bine să nu-l diluezi. Romul alb era cel folosit în cocktailuri, însă mai nou barmanii se folosesc și de celelalte, mai nobile, pentru a obține combinații în care aromele naturale ale acestei băuturi sunt mai pregnante.